Am zis ca nu vreau sa imi dau cu parerea doar legat de locuri, ci si despre site-uri, carti, etc. Vreau sa vorbesc despre trilulilu, un mic site, o mica bijuterie cu extraordinar de mult potential. Clona romaneasca de youtube, sau nu, trilulilu o duce foarte bine, pastrandu-se in continua crestere de la crearea sa, in ianuarie 2007. Daca nu am fi fost o natie de microbisti pasionati, as fi bagat mana in foc ca trilulilu ar fi fost number one in toate topurile web romanesti.

Trilulilu.ro este un site cu un design deosebit de adorabil. Desi se spune ca verdele este cea mai neatragatoare culoare, iata ca verdele acesta crud asociat crocodilului ranjit, face ravagii. Cartoon-ish, mie imi place foarte mult.

Nu are rost acum sa fac o analiza a design-ului site-ului. Mai simplu nu se poate. Ce este interesant este ca trilulilu are o functionalitate pe care youtube a decis sa nu o puna in aplicare (sau poate nu a avut in vedere), si anume posibilitatea de a uploada fisiere audio. Free, usor de folosit, integrabil pe blog sau orice alt site (de social networking sau nu), trilulilu invarte in continuare efectul viral. Ba chiar vedetele romanesti (vezi Florin de la hi-q, si blog-ul sau + eok.ro) insista sa utilizeze doar serviciile trilulilu pentru materialele video sau audio cu care isi fac treaba. Simtim un spirit semi-patriotic?

Orice le-ar rezerva viitorul (si nu ma indoiesc ca e de bine, cu Bonte ca actionar si marea retea Neogen in spate), le urez noroc celor de trilulilu si multa bafta la noi functionalitati si servicii.

Cuvinte cheie: trilulilu.ro, neogen, trilulilu.

Adresa: www.trilulilu.ro

IKEA – Complexul Feeria

octombrie 5, 2008

Probabil ca nu am sa scriu nimic din ce nu stiati deja, dar e weekend… si in weekend toata lumea are chef de IKEA. Sa zicem ca IKEA inspira si mi-a insuflat si mie putina inspiratie duminica seara.

IKEA a aparut in primavara lui 2007. S-a lasat asteptata foarte mult timp, dupa teasing cu reclame pe tema “Tidy up” si vizitele prietenilor prin restul Europei. Cand si-a deschis portile prima oara a fost prapad, se cumparau pana si mostrele de pe rafturile de la etaj, sala de mese era full iar traficul infernal.

Octombrie 2008, ce s-a schimbat? E simplu: meniul s-a diversificat putin, au aparut cateva obiecte noi de mobilier plus alte decoratiuni si au schimbat pungile din plastic cu pungi de hartie. In rest nimic, acelasi trafic, aceeasi imbulzeala, aceeasi podea care tremura.

Daca muncesti sau stai prin zona, e binevenita o masa la IKEA, desi si vecinii ei – Baneasa Shopping City, Carrefour – nu o duc nici ei rau la capitolul acesta. Daca nu muncesti / stai in zona, nu are rost sa mai repeti experienta dupa a 3-lea drum de intoarcere ce dureaza 2-3 ore. Te multumesti cu shaormeria de la colt sau cu o comanda la pizza si astepti cu nerabdare cina.

Dar nu vroiam sa vorbesc despre mancare, ca nu asta e esential, vreau sa vorbesc despre spiritul IKEA care cu greu se potriveste spiritului romanesc. OK, au un brand puternic, livreaza mobila de calitate, au mancare buna si produse de import sa zicem, “interesante”, dar la noi IKEA e ceea ce e si in restul Europei? IKEA ar trebui sa fie locul de unde iti iei mobila ieftina pe care o poti inlocui in 2-3 ani. La noi nu sunt decat cateva articole de genul asta, iar proportia dintre pret si lux e mult mai dezechilibrata decat in Austria, sau Suedia de exemplu, unde sunt cateva articole mai scumpe – mai peste bugetul unei familii normale.

IKEA RO sta bine la multe capitole fata de altii din bransa, dar nu e 100% IKEA EU.

Speram la mai bine, la mai multe si la mai ieftine… de la IKEA
Cuvinte cheie: IKEA, mobila, mobilier, Carrefour, Feeria, Europa, standarde europene

Adresa: Complexul Comercial Feeria, Bucuresti-Otopeni (sau mai simplu, inainte de primul pod dupa iesirea din Bucuresti)

Daca muncesti de dimineata pana seara si nu ai restaurante prin zona, e foarte posibil sa vrei sa optezi pentru o masa de pranz calda in complexele comerciale gen Carrefour, Real, Plaza Mall, etc.

Carrefour Orhideea are cateva restaurante / fast-food-uri in aripa opusa Regiei. Cateva de mentionat ar fi “La Mama”, “Pizza Nova”, “Azzurro” sau “City Grill”.

Al doilea restaurant pe partea stanga a intrarii in Carrefour este City Grill. A fost renovat de curand insa cele doua saptamani de asteptare au fost parca prea multe pentru ce a iesit. Este intr-adevar o locatie mai spatioasa, se poate fuma iar mesele si scaunele noi dau impresia de igiena. Pe de alta parte insa, peretii sunt parca extrasi dintr-un joc prost de “The Sims” – poze de prost gust pe pereti doar ca sa umple spatiul si mult prea multa lumina in stil de cantina – sa vezi mancarea bine ca sa nu fie ceva dezgustator in ea.

Chelnerii sunt dupa sufletul fiecaruia… Si buni si rai, bine sau prost organizati.

Ce e bine e ca au renuntat de curand la ideea foarte proasta de a smulge bani de la clienti: taxarea si pentru sare, ulei si piper. Maine poimaine vor avea si altii ideea de a taxa pentru utilizarea farfuriilor, asa cum pizzeriile includ cuvantul “blat” in lista de ingrediente. Chiar ma bucur ca City Grill s-a desteptat repede din punctul asta de vedere.

Cuvinte cheie: Carrefour, City Grill, pranz, pauza de masa

Adresa: Carrefour Orhideea, Splaiul Independentei nr. 210-210B (Grozavesti), 021. 317.76.46; 021.317.76.47

Nu se poate sa fi trecut prin Piata Universitatii si sa nu fi explorat macar 3 din cluburile/barurile de prin zona. Si nu se poate sa fi trecut prin fata Arhitecturii si sa nu fi intrat macar o data in Edgar’s Pub.

Numele e clar – Strada Edgar Quinet – Edgar’s Pub. Lipsit de inspiratie, dar foarte foarte catchy. Ei se mandresc ca au adus englezismul autentic printre pub-urile din Bucuresti, eu zic ca un decor de lemn si berea lipsita de personalitate ii claseaza destul de departe in acest clasament in care s-au pus cap de lista. Cu toate astea, nu e rau. Nu e rau deloc.

Edgar’s Pub e mic si inghesuit si totusi reuseste sa iti ofere intimitatea aceea de care ai nevoie pentru a purta o conversatie mai mult sau mai putin personala. Iti ofera caldura si iti da sentimentul de protectie: “time is on my side”. Si da, timpul e de partea mea cand stau de vorba cu prietenul cel mai bun la o mica bere si depanam amintiri seara dupa lungile ore de la birou.

Barului Edgar’s ii lipseste ceva ce oricum niciun bar nu a reusit pana acum in Bucuresti: o colectie de minim 10 marci de bere provenite de pe teritoriile britanice. Ar fi o foarte buna strategie, nu-i asa? Pasionatii s-ar intoarce de cel putin 10 ori: “Hai sa mai incercam un soi!”.

Cuvinte cheie: bere, suc, studentie, pub

Adresa: Edgar Quinet nr 9, 021.314.18.43

Hanul cu Tei – Lipscani

septembrie 29, 2008

Am fost de multe ori in Hanul cu Tei, deseori iarna cand era un loc unde primeai vin fiert cu scortisoara. Cu timpul mi-a devenit antipatic, din pacate, desi nu demult imi era loc de refugiu. Ca sa ajungi in Hanul cu Tei, din Lipscani trebuie sa intri printr-un gang putrezit pe o strada desprinsa parca din evul mediu si sa faci stanga la prima intrare. Daca ai norocul sa nu stai la usa sa astepti dupa barmanii lenesi, cobori scarile si te scufunzi in intuneric. Aici e Hanul cu Tei.

Are un miros greoi de fiecare data, probabil din cauza ca timpul si-a pus amprenta pe culturile de mucegai din fiecare colt umed si rece. Tot umezeala se joaca si cu instalatia electrica: uneori o camera e lipsita de lumina. S-a ars un bec, ai grija sa nu calci in cioburi si sa nu te asezi in vreo bere rasturnata de cei ce inaintea ta nu au reusit sa-si obisnuiasca vederea cu bezna…

Mesele negre de lemn gazduiesc grupuri mari de 6-8 persoane, desi daca mai tragi o banca mai incap inca 3. Nu sunt comfortabile deloc, si asta mai ales daca prinzi o banca instabila, caci va trebui sa te sprijini de masa ca sa nu cazi pe spate.

Si totusi, in starea deplorabila in care inca se afla de ani de zile, nu poti sa negi atmosfera naucitoare la miez de noapte, cand zgomotul grupurilor de prieteni beti iti sparge urechile, muzica rock te tine treaz iar metalistii cu parul lung ciocnesc bere dupa bere.

Cuvinte cheie: bere, prieteni, liceu, studentie

Adresa: Strada Lipscani, 63, 0723.528.242

Despre

septembrie 28, 2008

Cred ca nu o data sau de doua ori mi s-a intamplat sa am chef sa ies in oras si sa nu stiu unde sa ma duc. M-am nascut in Bucuresti, traiesc in Bucuresti, nu cred ca am sa plec prea curand si totusi imi e un oras strain, cu prea multe locuri, cu prea multi oameni si cu prea mult trafic. E viu si mort in acelasi timp, e nou si vechi si nu in ultimul rand kitschos si invaluit in bun gust, paradoxal vorbind.

Vreau sa scriu despre localuri (cafenele, baruri, restaurante), parcuri, librarii, oameni, pisici si caini. Sunt un turist in orasul meu natal… Si il redescopar…

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.